Te-ai
așternut în gândurile mele
visându-te
Conte
de
Inies – orbit de dragoste
la
vânătoarea de iriși în Imperiul
minor.
Și pradă și trofeu: aspirațiile
hăitașe
inspiră cala din perspectiva karmei
dobândite.
Muz nefericit răsfrânt de farmec nomad
călare
te voi iubi, adânc – scoțându-ți ochii
în
albia majoră. Apoi te voi învălurí în
alte
gânduri, noi, curate – și te voi
ocroti
la sân de bestii dinadins sterpe cu iriși
orbitori.
Când vei simți mirosul laptelui
de
cală – adulmecă-l, descălecat.
Suge-mă
orbecăind și-ți voi încolți ochiul minții
–
Ciclopule.
Pradă
prăzii oferindu-mă
de
la distanță trec drept
nimfă.
De-aproape – călău voluntar
de
iluzii – cală bătrână în Grădina Edenului
devoratoare
de nefericiri ascunse. Conte
de
Apă Stătută – variezi zburdând între rânduri de iriși
fermecători
închipuiți și cupe prăpăstioase de cale. Sfârcurile
poleite
așteaptă toate să fie smulse – mulse,
mușcate – mușcatele.
Toți
caii-putere cu care-mpingi nectarul în crinii
imperiali
– îi sinucizi. Doar gloaba cu aripi
frânte
care zace în mine adânc nefericită adoarme – dezbrăcată
de
iluzii o răsfăț cu voluptate și simt cum crește
-n
așternut mângâierea, trezindu-se.
Suge-mă
orbecăind și-ți voi ascuți cornul –
Inorogule.
Conte
a Deșertăciunii,
vânător
al Adevărului
Suprem
în Muntele lui Venus
străbați
la galop, la trap, la pas grotele
roabelor
– nechezând. După
buchetul
de iriși un labirint de crini
sau
hăul calei urmează. Cauți plăcerea
sau
dreptatea? Între Eva
și
Adam – cu limba de lemn sau cu limba
de
moarte – atârni de arca mea să te salvezi?
Suge-mă
orbecăind și-ți voi crește aripi sufletului
–
Pegas
pentru că în numele tatălui ești avocatul diavolului ceea ce nu concep...
