Servus! Sunt servul tău. Originea stă în disponibilitatea
actului de
servitute în cadrul relațiilor primare. „Servus”
sau „te rog să
mă umilești” – invitație
cât se poate de
onorată.
Blestem, osândă
conștientizată sau nu, spunem
același lucru
cum o rugăciune: SERVUS. Subconștientul
nostru este
aservit. Corupția începe
cu o floare.
Oferită. Și este de ordin
sentimental. În
condiții normale,
impresionează.
Și... mai cumperi
un buchet! Faza
a treia: oferi
direct
contravaloarea orhideei. Sau a mai multor
orhidee. „Am
uitat însă – despre ce serviciu
era vorba?!”...
Sau contraserviciu...
Operația se
repetă de la prima floare, prima
țigară, prima
cafea... De la prima
butelie de vin
până la mai multe „shell”-uri. Din
exercițiile
făcute, putem
deduce: corupții sunt, totusi,
doar o
minoritate. Supradeduceți (!): corupătorii
trec printr-o
criză de identitate. Adică
majoritatea – „servus”!
