Iată „tradiția și obiceiul” valorificate și valorizate
la nivel de artă – monumental și
modern: recunoști, tresari,
te emoționezi, te încarci
spiritual, rezonezi, și-apoi... înapoi
în CIVILIZAȚIE, înapoi în VIITOR.
Vremea (z)„baterii
tocii” a apus cu-atât mai mult cu
cât conștientizezi
biotopul și contextul; etapa,
nivelul și stările de spirit; jertfa
și jalea. Cum să abandonezi, să
sacrifici comunități
întregi ultra-rurale în... TRECUT
definitiv? Chiar credeți
că au – cei „atemporali” –
predispoziție
(disponibilitate) nativă nu
„cultivată” și indusă
subliminal? Care-i „strategia”? – că
tendința omului e spre
dezvoltare și confort; și tendința
mileniului e...
nanotehnologia! V-au convins că
„Dumnezeu iubește
lemnul și spațiile mici”?! Curând
muzeele nu se mai justifică –
din perspectiva „sărăciei și
nevoilor și neamului” osândit. Avem
mostre vii, din tată-n fiu, conservate
în exercițiul funcțiunii...
primitive: o jumătate de Românie e
pe cale să devină
„rezervație” tip muzeu, cu îndeletniciri
cu tot. Ce fals – să crezi
că-i cel mai ieftin dacă lași (sau
determini?!) mulțimea
norodului să meargă... ÎNAPOI – cu
plugul
în brazdă și eventual mireasa pe
grapă dacă n-a fost
fecioară, apoi hârșită sub tărhatul
cu cenușă la troc din coșul
de pe spinare; cu boii la jug, și
când se-ntâmplă – cu mortu
-n camera-dinainte, ligheanul sub
copârșeu, lut pe jos
și eventual țoluri, privegheat,
plâns și jeluit trei nopți la cermălitul
cărților între șeptică, 66 și
cruce. Desfătați turiștii dacă puteți
cu „tradițiile și obiceiurile” specifice
contemporane –
că umanoizii aceștia sacrificați promovați
știu și ei că aici
se termină satul, cu ei, aici se
termină lumea – cu triburile
„izolați în România”. Sigur că știm
și de ce: dacă
ne cuceresc impostorii – adio
totuși „specific local” dar și dacă
„ne conservam” așa murim, în
rezervațiile acelea, că lumea merge
mai departe fără noi! Noi încă
suntem la... farmece și mătănii –
și nu știm ce ne așteaptă nici la
drumul cel mai scurt... c-aici
unii-și mai caută orânda, alții-o
mai leagă cu mortul, cei care iau
laptele de la vaci nu sunt aceiași
cu cei care-l aduc; dacă unii vrăjesc
și alții descântă – creștinii-păgâni
– la care nivel de „civilizație”
suntem? Că cei impresionați că mai
există practici ritualice – coboară
din viitor, (de)gustă eventual
„magia” dar se recuperează-ndărăt
cu convingere: „veni, vidi, vici”!
... – însă noi, noi încotro? Sau
dacă ne consacrăm ca potențiali
„vrăjitori” – să fim conștienți
că asta vrem: să manipulăm energii să
impresionăm turiștii...
Și să spălăm rufele cu maiu' la râu
de dragul obiceiului –
că n-ar încape-n tradiție să speli gacile-n
mașina de spălat! Și nici
străchinile în cealaltă. De snobii
care nu știu nimic despre antropologia
socio-culturală dar se fălesc cu portul
(contrafacut și el), ca-s „în trend” –
ce să mai și zic? – dacă tac
cercetătorii „mândri – ca-s români”
amatori cu nemiluita și ei. Hotărâți-vă
odată – să-nțeleagă
și cei care ne conduc ce vrem și-ncotro
– că #numairezit.
*
Poimâine anul se-nnoiește... La
mulți ani Tehnologie, Civilizație,
Viitor, acolo unde sunteți – că-n
România mulțimea-i
(a)vidă... cu tradițiile
(„conservate” – ori fals ori
cu îndărătnicie – vorba aia: stați
să muriți cu ele
de gât nu alta – dac-așa vi s-a
spus... că merită! Ori...
meritați?! Degeaba vă-ncrucișați
mâinile peste porți
în așteptare și scrutați zarea din
când în când cu ochii mijiți
de sub căușul palmei ori mai des prin
ochii din crucea ferestrei
nerăbdători că nu vine: VIITORUL
vostru călătorește
și se-ndepărteză cu fiii și fiicele
voastre... Și națiunile acelea
în care se cuibăresc – prosperă și
sporesc
și pe seama lor... dar asta deja-i
altceva!). Când se crapă anul
de ziuă să ne trezim în realitatea
mileniului
ACASA dimpreuna cu ceilalți
pribegiți de soartă
și împrejurări – întru mulți ani
inspirați, fericiți și încă
sănătoși să le putem lua folosul
alăturea Unii cu Alții și cu Ceilalți!
Satele în genunchi (în rugăciune
sau îngenuncheate – ce credeți?)
atârnă
pe pereții virtuali – că
poate-poate le-or vedea
cineva, le-or vedea și cine trebuie
nu doar
neputincioșii cei asemeni între ei,
și poate-i insuflă
(tot pe cine trebuie!) duhul cel
bun de-acum –
s-avem și noi, românii cei mai mulți,
viitor
și „la țară” nu doar trecut infinit
și-n zadar,
și-atâtea morți discrete și jenant
de anonime... fără demnitate.
(30.12.2019)
