MOTTO:
se
demitizează
Eroii,
se demontează
Modelele,
se depersonalizează
Oamenii
– cu program, strategie și...
complicități!
Urmează
Statuile?
Și Trecutul
(îndepărtat)!
Ne trag în continuare
pe
sfori, aceiași; și de când tot fac
asta
– pe față sau pe (la) spate – ne
încurcă,
încalecă, încâlcesc, încaieră; sforile
unora
s-au subțiat, rupt ori numai
înnodat
între ele; pe unele le-au
scăpat
din mână ori din vedere, le-au
alunecat
printre degete – dar le
recuperează
în intrigă și (le) țes în
continuare:
nu contează
calitatea,
rafinamentul, grosimea, culoarea,
elasticitatea,
asprimea, densitatea; iută,
mătase,
lână – la un loc, în război... Imaginați-vă
că
după mai multe utilizări ne vor
cârpi,
apoi ne vor destrăma
și
ne vor face
ghem...
Apoi iarăși și iarăși...
Puterea a IV-a conduce
România. Mare
deznădejde
în toate a-fronturile mele: mă suflă
Vântu din toate părțile; în rafale: Realitatea
mă bombardează, Antenele
îmi receptează frecvența parțial, Adevărul
meu este altul, Libertatea
mea este ocupată, Cuvântul
nu-mi mai aparține, Cotidianul
meu este sumbru, România
nu mai este liberă, în Ziua de azi
nu mai cred, Jurnalul
național nu mă inspiră, Evenimentul
zilei mă bulversează, Financiarul
mă îngrozește, Sportul
recomandat este să-mi iau câmpii ori să-i bat...
De pe urma Ziarului
am repercusiuni nefaste: „Nu sunteți liberi,
nene!” Pe frontul celălalt – oștile
regulate
substituie
ostașii,
justificat:
„cum să lucreze
salariaţii, cărora le dau să
mănânce, împotriva
intereselor mele? Asta-i
noaptea minţii!” „Multă
prostime, … trebuie
să-i degajăm.”
„Poporul ăsta
s-a tâmpit de-a dreptul.” Știusem
asta, de multă vreme:
-
de când (își) tot pun țara
la
cale toți mogulii,
-
de când vorbesc doar între
ei
toți analiștii-strategi,
-
de când DanDiaconescuDirect își face
popor
(re)animat în 3D,
-
de când se fofilează hărțuite prin tranșee primele trei
puteri
– învinse, complicitate și resemnate
dealtfel
(uneori chiar mai ațipesc pe patul
de
pușcă al dușmanului),
-
cam de când „s-a terminat
cu
glumele de genul independenţă
editorială!”
- Cam dintotdeauna!
Puterea a V-a, prostimea
aceea multă, spectatoare,
tot visează încă să le pună la
zid! La zidul
Realității – pe toate celelalte
puteri – să citească Buletinul
nostru de Criză. Zilnic:
3. doar din teorie mai face
parte pretenția că „sărăcia poate
fi
un bun comun, al tuturor” căci
cei care-o
distribuie la nesfârșit sunt
bogați
și sunt capitaliști – pentru sine
1. să dispară statul –
ca verb
12. să ne asumăm ce comentăm
2. suntem tot mai flămânzi, tot
mai
goi; dezbinați, discreditați,
vlăguiți, frustrați și depresivi
8. recuperarea poporului nostru
7. cel investit să gândescă
pentru
binele comun dar nu și să
trăiască în
numele nostru – să dea socoteală
10. să ne mai unim
cu Tara – prezentul continuu
4. se depersonalizează Oamenii –
cu program, strategie și...
complicități
11. Criza noastră-i consecința
huzurului
5. mila publică
internațională nu trebuie
să ia locul dreptului
cetățenesc
(capitalism autohton)
9. nu se pot amăgi
într-atât încât să creadă că
pot îngropa poporul și
vor guverna în continuare
6. țigani devin cei
osândiți de neamul lor
la sărăcie. Eu? Ce mai fac
eu? Tot în avanpost… – inspir…
expir… :
