„o zi și o noapte am stat ascuns
în pletele tale”
(Daniel Vorona)
„petale”-mi
imaginasem imediat
și-o
grădină cu flori… (în care floare oare
„ai
sta ascuns”?) și-apoi parcă
într-o
livadă cu meri… – îmi convenea
mai
mult să-mi închipui
limba
cum va adulmeca și rostogoli
metaforele
– dintr-un măr viitor… și gura
germinând
semințele creației – căci era
de-ajuns
răsfățul de-„o zi
și
o noapte” pentru fecundarea perpetuă
a unui
vers desăvârșit! c-ai ajuns
direct
între plete și te-am deflorat – sigur:
doar
novicii parcurg toate
variațiunile
mentorilor – și nu ard
etapele…!
(tocmai ce-am imaginat
una!)
minunat că ne putem juca încă
printre
perle… cu mere – în varianta ideală. în varianta
horror
e blondă. tabloida investește în zadar
venitul
maxim alocat și înfulecă degeaba
toate
scoicile false pe spatele analfabetilor
functional
– dacă nu salivează: în acest caz – mărul
mai
inspiră eventual desfrâu și sodomie
printre
vrăjitoare și prelați. la celălalt capăt
al
tunelului e abisul – dar nu mai contează în situație
de
imponderabilitate. și minciuna care ne-a propulsat
până
aici e cu reacție: moarte garantată după statui și monumente.
altă variațiune? – eventual, dacă există! – ca #numairezist.
(27.07.2017)
