Gheorghe vinde casa; au trecut atâția zeci ani
de la nunta vecinului Vasile; Ion – fostul său coleg de muncă – a murit
subit… dar dacă Gheorghe află ulterior pe aceeași filieră cum
și mai ales de ce s-au
întâmplat toate cele, e informat. Mulțumit ar fi
dacă și cei de la Putere ar afla despre el
că merge la azil,
că între două aniversări rotunde
sponsorizate de copii – vecinul cu nevasta lui
sunt asistați social, că fostul lui coleg de muncă
a fost martorul unui drogat împușcat în trafic.
*
Cititorul de ziar, privitorul
la televizor ar putea fi
chiar satisfăcut dacă ar ști
și alții despre el că acum,
după
șomaj are mai multe
joburi necalificate,
o casă,
o pârloagă,
o bicicletă,
mai multe taxe și impozite,
o soacră,
o nevastă,
un copil,
o rablă,
o pâine,
un ou,
un cartof,
o ceapă
degerată, o capră
slută, un tată,
șase tacâmuri
și o singură masă. Și este
proprietar. Și de idei. Cam
toți
din comunitate
sunt la fel: fac
aceeași politică dar nimeni
nu știe că există
și acest partid –
deși-i cu ponderea cea mai
mare
pe la porți. Ar putea
face o masă rotundă,
la al șaselea tacâm –
fiecare cu câte un deputat;
câte o vizită de lucru
la locurile sale de muncă –
să pună mâna pe câte o coadă
de lopată, fierăstrău,
coarnele plugului – fiecare
senator; o conferință
de presă – cu oricare mogul...
– „să se uite
și Președintele la noi căci
noi îi vedem
în fiecare zi:
sunt aceiași mereu și vorbesc
doar între ei”! Și oricare
dintre aceștia trei
i-ar putea duce copilul la
școală – în schimb
de experiență… Ce fel de media
ar fi asta? De avangardă:
între cei care totdeauna i-au
ascultat pe cei care
(le) comunică mereu... Eu zic
să fie
și invers: să aibă Poporul
discipoli iar nu Vedetele de
tabloid
acoliți; să întoarcă plasmele
– că,
dacă ajung mai întâi
pe messenger sau hi5, nu mai
ies
din Turnul Babel decât cu alt
mercurial.
